ganduri

cherchez la femme…

Imi plac mult pozele. Sa le fac, sa le admir , sa le revad… Am un vraf cu poze ale bunicilor mei. Sepia sau alb negru. Cu marginile zimtate si pe alocuri ingalbenite. Altele patate sau rupte pe la colturi. Parca simti timpul care a trecut peste ele.

Pe vremuri oamenii se duceau la fotograf si isi faceau portrete si poze de grup cu familia sau erau fotografiati pe strada si li se expuneau pozele in vitrina studioului , fara obligativitatea de a le cumpara.Bunicii mei au multe poze surprinsi pe bulevard, la promenada, in fata la Capsa si in general pe Calea Victoriei. Bunicii mei nu au poze cu pantofii lor, cu dulapul cu haine, nu au poze in oglinzile magazinelor, nu isi fotografiau farfuriile cu mancare, nu se fotografiau la toaleta, nu au poze ciufuliti in pat, semi dezbracati sau nearanjati.

Pozele lor sunt sublime… Sunt impecabili, zambitori, cu privirea imaculata, cu atitudinea eleganta si de clasa a starurilor hollywoodiene de atunci.

Pasul le era calibrat astfel incat, el sa nu o grabeasca pe ea si ea sa nu il incetineasca pe el. Glezna fina si ferma a ei , era mereu sincronizata cu piciorul lui. Borurile palariilor le brazdeaza cate un ochi sau cate o jumatate de fata. Uneori , voaleta se aseza misterios peste ochii ei unici albastru turcoaz, pe care ii intuiesc in poza fara culoare. Parca simt mirosul garoafei de la reverul costumelor bunicului. Sunt fascinata de esarfele la gatul lui sau de nodurile mari si puternice ale cravatelor. Pantofii lui lucesc, iar gamba ei este mereu la fereastra fina a ciorapului de matase, ca la o perdea transparenta, dar toleranta.Ea poarta mereu cate o brosa, o palarie, manusi, genti mici, elegante, lacuite,perle si mai presus de toate, poarta pe chip o candoare pe care eu nu o mai intalnesc in zilele de azi.

De fapt…aici vroiam sa ajung… Privind acele poze si mai apoi privind in jur, realizez ca parca ne-am uratit. Sau parca ne uratim intentionat.Sau observ ca  imbracamintea neglijenta a devenit un must have. Chiar eu am in dulap bluze fara tiv, din care atarna tot felul de ate, tot felul de chestii lalai, fara forme, ba cu un umar gol, ba in colturi, ba suprapun mai multe haine,bluze peste bluze, fuste peste pantaloni, bocanci, rock, glam…nici eu nu mai stiu care le este rostul…. E adevarat ca nu sunt constransa sa ma imbrac office si sincera sa fiu nici nu agreez acest stil scortos. Dar trecand peste felul in care eu ma imbrac….ma uit si in jur…si sa fie ceva timp de cand nu am mai privit admirativ o Femeie. Sa zic…WOW! Ce eleganta e! Ce clasa! Imi trec pragul magazinului tot felul de persoane. Oameni simpli, vedete, femei a caror identitate devine incerta atunci cand au trupuri baietoase si atitudine masculina, umflate in buze, in sani, cu gene false, cu unghii false, cu parul ca de nasa de nunta, cocotate pe niste tocuri si platforme exagerate, de mi-e frica sa nu isi franga gleznele sau gatul…

Unde au disparut femeile de altadata? Cu coapse unduitoare, cu sani zglobii si decenti, cu maini eterice, cu priviri matasoase,cu parul involburat in bucle fine, cu vorba dulce?

Si barbatii au pierdut mult teren, dar eternul feminin mi se pare serios avariat la imagine….ImageImageImageImageImageImageImageImageImageImageImageImageImageImageImageImageImage

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s