Lectura ma confisca pe perioade lungi de timp. Ma redistribuie societatii din cand in cand, pentru indeletniciri materne,minimal cooking si prezenta decorativa.
In mod normal, as fi putut sa o parcurg in cateva ore,dar parca ii aman sfarsitul ca sa ma mai bucur de frumusetea ei. O carte despre tainuirea intelepciunii sub haina nebuniei si despre manifestarea discreta a capitalui nestemat de iubire care poate exista intr-un om cu potential angelic.
Imi locuieste in constiinta un rand din carte : ,,Să treci prin viaţă ca şi cum n-ai fi, iar la moarte să laşi un gol imens. Asta-i arta!” 
