ganduri

Din aduceri aminte…

Din dulapul mamei, se revarsa mereu parfumul de lacramioare al sapunurilor Roger&Gallet. Pastrate cu mare grija, aproape cu religiozitate, sapunurile isi gasisera loc de mare cinste printre matasuri si lenjerii fine. De cate ori ii deschideam dulapul ( si o faceam des…) se revarsa peste mine toata mireasma de primavara nealterata.il_fullxfull.340417036

Mai gaseam acolo, pe raftul cel mai inalt, ascuns de intuitiile mele, o cutie, pe care o deschideam ca pe un cufar fermecat, din care infloreau siraguri de margele colorate, perle si cristale, pe ale caror fatete imi placea sa ma oglindesc.

bijut

In toata camera domnea esenta de Magie Noire, cel care ii parfuma mamei mele noptile si autorul moral al aburului sofisticat si inmiresmat care staruia mult timp dupa plecarea ei.

magie noire

Imi aduc aminte cu cate persistenta, imi ramanea in nari, parfumul tatalui meu, dupa ce ma pupa inainte de a pleca la serviciu.Fidel de ani de zile unui singur balsam, masculin si penetrant, pot spune ca mi-as putea defini copilaria ca pe un atelier de capodopere olfactive.

azzaro-pour-homme

Imi aduc si acum aminte de dimineata cand am deschis ochii si am vazut o minunatie de buchet de orhidee violet, atat de delicate si suave, nemaivazute pana atunci, nestiind ca exista atata frumusete, undeva intr-un colt de lume, inaccesibil noua pe atunci.

purple-vanda-orchids-bouquet

Revin mereu la gustul vafei de vanilie, pentru care facusem obsesii ( de cateva ori pe zi!). Sunt lucruri pe care nu imi este jena sa le cumpar si sa le savurez in public, vafele, eugenia, bomboanele cip,mentosanele….desi am primit cateva priviri dezaprobatoare…( who gives a shit about it?)

vafa

Imi aduc aminte de mirosul ghizdanelului de gradinita,rosu, din piele lacuita, cu incuietoarea asemenea fratelui sau mai mare,  ghiozdanul de scoala, de fapt imi amintesc de amestecul dintre mirosul de piele si mirosul sandwich-ului diurn.

Ce greu imi este sa ma fac inteleasa fiului meu, cand ii spun ca  in copilaria mea, nu erau atat de multe dulciuri si fructele se gaseau cu greu, si nu erau desene animate decat 10 minute pe zi, si ni se oprea lumina, si nu era caldura…. Se uita la mine, ca la un supravietuitor al gulagului, dar nu stie ca in nefericirea aceea generala, parca oamenii erau mai fericiti decat ii gasesc acum.

images

Nu o sa pot afirma niciodata ca am avut o copilarie asuprita si mizera. Eram fericita intre acele granite, mereu se gasea o oportunitate de a incalca regulile, de a te infrupta din ceva interzis, de a razbi acolo unde altii nici nu incercau macar.

Poate si pentru faptul ca fiecare incerca sa isi construiasca in propria casa, ascuns de ochiul “dusmanului”, propriul colt de rai, propria evadare in niste obiecte pastrate la limita sacrilegiului, in adunari intre prieteni care isi petreceau noptile absorbiti de imaginile unui film pretios la “video”… De atunci am invatat ca bucuria sta in micimea lucrurilor si nu in grandoarea lor, in intentia din spatele gesturilor si nu in amploarea lor, in resemnarea de a primi ceea ce iti este dat si de a nu te revolta impotriva propriului destin, decat daca revolta izbucneste atunci cand nu faci ceea ce depinde doar de vointa personala.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s