ganduri

Django Unchained

Cand intri la Tarantino,trebuie sa iti calibrezi o stare, sa stii ca, desi te astepti la multa cruzime si la multe scene controversate si dure, niciodata nu stii ce se va intampla cu exactitate sau cu ce vei mai fi surprins. Deci, inainte de acest film, lasa-ti mintea libera, nu intra cu prejudecati si nici cu expectative si nici insotit de convingerea ca le-ai vazut pe toate in filmele lui Tarantino. Intotdeauna acest om , va mai gasi o tortura, un chin, o imagine sangeroasa,o scena in care simti cum revolta te incarca si pune stapanire pe tine, el insusi facandu-si propria iesire din scena, spulberat de o tolba incarcata cu dinamita, pe care o purta pe umar.
Sunt sigura, ca oricat de mult iti vine sa inchizi ochii la anumite scene…nu se poate sa nu iti brazdeze fruntea, gandul ca oamenii de culoare, chiar au trait asemenea suplicii, umilinte, torturi,violuri,batai.
Lasand la o parte imaginile…. dialogurile sunt savuroase, coloana muzicala de exceptie, de la Morricone la Rick Ross( 100 Black Coffins),de la John Legend la James Brown si 2Pac interpretand fabuloasa “Unchained”.
Il iubesc din nou pe Christophe Waltz, a carui interpretare atinge un apogeu al mimicii si o maiestrie artistica pe care a avut posibilitatea sa o deruleze in extenso, pe parcursul intregului film; asta dupa ce imi devenise un pic “nesuferit “ in “Apa pentru elefanti”, ca mai apoi sa ii “urasc” sarcasmul din “Inglorious Bastards”.
Imi place Di Caprio in rolul lui Calvin Candie, pentru ca stie sa iti transmita frica pe care mosierul o raspandea pe proprietatea sa,ajungi sa te temi de reactiile lui, de provocarile lui. Iti transmite o tensiune, pe care cred ca o simteau toti cei care se aflau cumva sub puterea lui , la mana lui, la propriele lui pofte si dispozitii. Ca si actor , imi place cum face switch-ul intre rolurile de baietan necopt (Titanic, The Beach) , la compozitii grele , cum au fost cele din “Shutter Island” sau “Inception”.
Samuel L. Jackson,minunat!
Jamie Foxx….. Pana ieri, credeam ca “Ray” a fost rolul vietii lui. Acum il confund cu Django. Trecut prin umilinta sclaviei, ca mai apoi sa paseasca timid si neincrezator catre libertate,devenind sigur pe sine si gustand din dulceata ei, apoi pierzand-o din nou…ca mai apoi sa triumfe , nedorind sa renunte la privilegiile acestui statut. Stapanit de manie si de apriga dorinta de razbunare, Django isi ostoieste acest impuls prin masive varsari de sange, avand ca motor al actiunilor si ambitiilor sale, iubirea pentru sotia sa.
Nu stiu ce sa va sfatuiesc….daca sa va duceti sau nu. Mie mi-a placut!!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s