Calatorii

ORASELE MELE (partea II )

Milano. Cosmopolit si extravagant. Plin de culoare. Milanezii, sau informal ambrozienii, sunt pretiosi , dar totusi abordabili si carismatici. Au indrazneala de a purta culori nebune, palarii, esarfe si pipe delicat lucrate in lemn.Barbatii poarta mov, fucsia si verde neon. Pantalonii sau pantofii portocalii sunt ceva comun pentru ei. La Milano nu se cunoaste motto-ul
: ” Less is more”,ei stiu doar ca : ” Less is bore”. Orasul miroase a curatenie, a proaspat. Efervescenta tinerilor este greu de descris in cuvinte. Sunt galagiosi, ciudati, cambrati pe motociclete, flirtul fiindu-le a doua natura.
Ragazul de a sta pe treptele Domului si de a primi parca primitiv toata alegoria acestui oras , este un must do aici.
Apoi mai exista si Milano privit pe verticala. Te vor surprinde cele 2000 de statui si 130 si ceva de turle ale Domului, terasele verzi de pe acoperisurile blocurilor, coronamentele cladirilor si in general minutiozitatea pentru detalii. Palatul Sforzesco, cu peretii sai ciuruiti,parca ascunde si acum mistere neelucidate si absconse.
Oricum orasul imi da tot timpul o stare de bine, ma indeamna la rasfaturi culinare, e locul unde imi place sa aleg luxul,unde simt ca ma pot integra temporar intr-o elita, din care in mod firesc sau in alt loc nu imi doresc sa fac parte.
Siena. Este o cetate medievala circulara, cu miezul in piata centrala. Aici faci un salt imens in timp, cladirile spun povesti, pe strazile pavate inca se mai aud copitele de cai ale cavalerilor. Mirosul este de vechi, ca atunci cand deschizi dulapul bunicii si te inunda toate aromele unor vremuri de mult apuse.
Culoarea orasului este caramiziul. In piata in forma de evantai ca un amfiteatru roman, de altfel unica in Italia, de doua ori pe an are loc Il Palio di Siena, o cursa de cai in care cele 17 contrade ale orasului dezlantuie patimi nebanuite,incrancenari si extazuri. Cursa cu radacini seculare, celebreaza aparitia Sfintei Fecioare in oras.
In Siena, mi-a placut enorm lejeritatea celor care isi ocupa un loc pe jos in piata, stau lungiti la soare, citesc, se imbratiseaza sau pur si simplu traiesc clipa in contemplare.
Praga. Mi s-a parut a fi un loc tare romantic. Sau poate eram eu intr-o stare mai speciala…sau poate ca frigul ne tinea mai apropiati..sau poate Craciunul ne dadea imbolduri ludice. Prima senzatie cu care ne-a intampinat Praga a fost umezeala. Aburul Vltavei, burnita, dalele ude…ne-au intrat pana in plasele.Dar de asta ne dadeam seama doar cand ajungeam seara la hotel, pentru ca in timpul zilei ne plimbam fara incetare si magia orasului ne facea sa uitam de acest disconfort. Praga miroase ca apa. Da, stiu apa nu are miros, dar totusi ii simti cumva prezenta in nari, simti vaporii care iti saruta fata si ceata pe care o atingi cu degetele.
Noaptea , Praga devine un basm.Bradul de Craciun inaltat ca un obelisc in piata din fata primariei, miile de luminite-stele care au dat buzna peste tot orasul, primii fulgi de zapada care cad in liniste peste podul Carol,cu toti sfintii martori,impresionanta plimbare a Apostolilor care salasluiesc in ceasul astronomic, fluviul care oglindeste imaginea celui mai mare palat din Europa,portretul obsedant de omniprezent al lui Kafka care a dus la paroxism relatia lui de iubire-ura cu Praga, toate acestea aduc orasului un melanj de melancolie si de uitare de sine care m-au facut sa ma indragostesc si sa mai vreau sa revin.photo (27) praga siena

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s