Calatorii

ORASELE MELE ( partea a III a)

Roma. Roma mi-a alimentat nebuneasca idee de a ma rataci pentru totdeauna ,ca pretext al unui exil autoimpus. Dar cred ca, pentru a savura la maxim maretia unor locuri, simpla locuire a lor nu este suficienta,pentru ca e foarte fina delimitarea riscului unei caderi in rutina si a plictisului pe care unii locuitori il manifesta fata de propriul oras, acea orbire a obisnuintei care te impiedica sa mai admiri frumusetea din jurul tau. E nevoie sa ramai cu doruri, sa lasi intentionat ceva nevizitat sau daca esti superstitios, poti tine cu dintii de promisiunea Fontanei di Trevi ,care iti rascumpara reintoarcerea cu un banut, ca odata reajuns in acelasi loc, sa vezi ceea ce ochiul nu a razbit sa observe de prima data.
In Roma exista doua lumi. Una subterana,intunecata si lugubra si cea de suprafata, jumatate ruina, jumatate splendoare. Nu am vizitat catacombele,pentru ca uneori, in vacanta, nu simt nevoia sa ma preocup de linistea mortii si nici de prezenta ei si nici de mirosurile ei. M-am rezumat la minunea de deasupra.
Desi am fost acolo la inceputul lunii ianuarie,la Roma erau 20 de grade, deci as putea spune ca am vizitat Roma, primavara. Lipseau florile, dar ochiul meu refacea tablourile unui oras dezgolit totusi de anotimp, umpland cu jardiniere incarcate de azalee, locurile unde stiam ca acestea ar trebui sa existe.
Roma este maiastra , statornica si acaparatoare. Odata ce te trezesti incercuit de cele 7 coline ale sale, simti cum cetatea te inlantuie si te subjuga. Te predai unei lumi fantasmagorice, unde nu ai cum sa nu auzi racnetele de moarte sau de izbanda din arena Colosseumului sau nu poti trece prin Piazza Venezia, fara sa auzi multimea aclamandu-l pe Mussolini, iesit magistral si prepotent in balconul unde isi desfasura delirul.
In acest oras, multimea a trecut in plan secund pentru mine, fiind complet acaparata de ceea ce Roma are de povestit, de aratat, de predat. Este incredibil, cum reuseste sa te surprinda, la fiecare colt de strada si prin orice gang, sa iti dezvaluie lasciv, asa cum o femeie isi ridica delicat poala rochiei pentru a te ademeni cu o glezna fina, o frantura din Pantheon, o turla a Santei Maria Maggiore sau varful obeliscului din Piazza del Popolo.
La un moment dat, nici nu mai stii in ce directie sa mergi.Asemenea cantecului ademenitor al sirenelor, Roma isi trimite ispitele, chemandu-te din toate partile. Din spate se aude strigatul sinucigas al Toscai, stingandu-se pe caldaramul din fata castelului Sant’Angelo, din stanga Nilul, Gangele, Dunarea si Amazonul si-au unit fortele si involburarea in Fontana dei 4 Fiumi, in dreapta clopotele Vaticanului astern linistea in Piata San Pietro si in fata ta se deschide Piazza Spagna cu mult prea incarcatele ei scari.
Ne-am recules intr-o tacere desavarsita la mormantul lui Rafael si al imparatului Vittorio Emanuelle II , neincetand sa privesc obsedant in sus catre rotonda gofrata a Pantheonului, acest mister arhitectonic, a carui singura sursa de lumina este oculus-ul deschis din varf, prin care intra si ploaia si zapada si soarele si luna.
Am stat cuminti la coada coplesitoare de la Vatican, pentru a fi mai apoi constienti de propria micime, apasati de grandoarea arcadelor celei mai mari biserici din lume, sub privirea ingaduitoare a ingerilor de la intrare. Am privit cu candoare Pieta, inmarmurita de cum a putut Michelangelo sa ciopleasca intr-o piatra, trasaturile atat de delicate ale Fecioarei, capturand atat puritatea, cat si suferinta pe un chip care, desi ravasit de durerea de a-si tine in brate propriul fiu, omorat in chinuri, are puterea de a-si pastra seninatatea, ca recunoastere a voii lui Dumnezeu. Durere si fericire in acelasi timp…cred ca asta inseamna adevarata credinta. Acum Pieta , sta resemnata in spatele unui perete de sticla, dupa ce a fost vandalizata in urma cu cativa ani.
Am ramas fara suflare urcand pana in cupola de la San Pietro, pentru ca mai apoi sa mi se taie respiratia definitiv, de data asta vazand toata Roma scaldata in soare, Tibrul serpuind glorios prin tot orasul, impunatorul monument Il Vittoriano ( despre care ai fi multe de spus), in zare Colosseumul si fragmente din Forul Roman si in imediata apropiere Mausoleul lui Hadrian (sau cu numele uzitat de Castelul Sant’Angelo).
Eu ma feresc de exprimari sablonarde, cum ar fi ca Roma este Cetatea Eterna, dar cred ca, revelatia pe care o ai in fata unor pietre care sunt in acelasi loc de mii de ani, chiar dinainte de a se naste Hristos, este efemeritatea sufletului tau in antiteza cu eternitatea acestui oras.ROMA 1 ROMA 2 ROMA 3 ROMA4 ROMA5

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s